Hades și Persefona

O poveste din mitologia greacă pe care eu o îndrăgesc este povestea de iubire dintre Hades și Persefona. Hades era zeul infernului, zeul lumii de dincolo. Persefona în schimb, era zeiță a vegetației, a agriculturii. Fiica zeiței Demetra, zeiță a agriculturii.

 O poveste a contrastelor.

Hades s-a îndrăgostit de Persefona, atunci când a văzut-o pe un câmp culegând flori. Pământul s-a deschis dintr-o dată, iar Hades a răpit-o pe Persefona și a dus-o în lumea de dincolo, cu scopul de a ii deveni regină.

Demetra și-a căutat fiica peste tot pe pământ și îndurerată fiind, și-a neglijat îndatoririle de zeitate și astfel pământul a fost cuprins în scurt timp de frig și ninsori. Natura era moartă în lipsa divinității. 

Demetra se ruga de toți ceilalți zei să o ajute să-și elibereze fiica din captivitate, iar până la urmă rugămințile sale au fost ascultate atunci când oamenii de pe pământ au început să moară de foame și de frig. Hermes a fost trimis să îl convingă pe Hades să o elibereze pe Persefona, iar în urma negocierilor acesta a fost de acord. Mitul spune că Persefona s-ar fi putut întoarce înapoi doar dacă în timpul șederii sale în infern nu ar fi mâncat nimic. Însă înainte să plece, Hades i-a pus în gură o boabă de rodie, știind că gustul divin o va face pe Persefona să se întoarcă la el. Astfel, Hades a reușit să cadă la o înțelegere cu mireasa sa. Persefona a fost eliberată, dar cu o singură condiție: jumătate de an urma să  petreacă pe pământ, iar cealaltă jumătate alături de el.

Lunile pe care Persefona le petrece alături de mama sa sunt reprezentate de către anotimpurile primăvara și vara, iar cele petrecute alături de Hades sunt asociate cu toamna și iarna.

Acest mit este foarte important pentru mitologia greacă, deoarece este reprezentativ pentru a explica modul în care anotimpurile se schimbă.  

Pictura mea ilustrează momentul în care zeița a fost răpită de către Hades.